Alzheimer

Despre ALZHEIMER

Care sunt simptomele bolii?
 

La debut, primele simptome pot fi confuzia ușoară și neglijența. De cele mai multe ori, pacienții nu sesizează aceste modificări, evidente pentru familie, prieteni apropiați, colegi etc. Ulterior, tulburările mnezice (ale memoriei) avansează, mai ales cu afectarea memoriei recente. Boala progresează diferit de la o persoana la alta. În medie, o persoană afectată de boala Alzheimer trăiește 8 – 10 ani de la apariția primelor simptome.

În mod convențional, evoluția bolii e împărțită în 3 faze:

  • faza inițială;
  • faza intermediară;
  • faza avansată.

Faza inițială se caracterizează prin uitări repetate (întâlniri, pierderi de obiecte) și tulburări de orientare (oră, moment al zilei, data, uitarea unor activități de rutină).

Faza intermediară se caracterizează prin:

  • dezorientare temporo-spațială – incapacitatea de a se situa în timp și spațiu;
  • accentuarea tulburărilor amnezice – uitarea unor conversații, evenimente, lucrurile sunt puse acolo unde nu trebuie, rătăcire în locuri familiare, uitarea numelui membrilor familiei, repetarea întrebărilor sau frazelor fără a realiza acest lucru;
  • alterarea gândirii abstracte, a judecății și planificării (mai ales pentru numere – dificultăți de administrare a banilor, plata facturilor la timp, utilizarea unui carnet de cecuri, siguranța propriei persoane, administrarea medicației, neadaptare la situații noi și nefamiliare);
  • tulburări de limbaj (afazie) – cuvinte uitate, modificate, vocabular restrâns, dificultate în găsirea cuvintelor potrivite, afectarea înțelegerii expresiilor figurate (metafore, proverbe);
  • dificultate de a recunoaște și identifica obiecte uzuale (agnozie);
  • dificultate de a recunoaște fizionomii cunoscute (prosopagnozie);
  • tulburări în realizarea unor activități comune (apraxie) – scris, utilizare telefon, deschiderea ușii cu cheia, folosirea tacâmurilor etc;
  • tulburări psihice;

    – tulburări ale dispoziției – tristețe, depresie, apatie, neîncredere, suspiciune, iritabilitate, anxietate, pierderea interesului, indiferență;

    – tulburări comportamentale – agitație, gesturi repetitive și incoerente, agresivitate, dezinhibiție, dromomanie (deplasări fără scop, îndelungi și repetate, cauzate de un impuls patologic de a merge), iluzii („crede ca i s-a furat ceva”);

    halucinații – discuție cu o persoană invizibilă, viziunea unei persoane decedate;

    -idei delirante – de persecuție, gelozie, urmărire;
     
  • tulburări de somn (inversarea ritmului circadian), tulburări ale comportamentului alimentar.

Faza avansată se caracterizează prin:

  • comunicare extrem de redusă;
  • se pierd cele mai multe abilități – cititul, capacitatea de a dansa, cânta, povesti, de a-și practica meseria, hobby-uri; pacientul nu-și mai amintește că trebuie să se spele, să se îmbrace, să meargă la toaletă; amintirile vechi (informații, obiceiuri învățate precoce) dispar tardiv în evoluția bolii;
  • mers perturbat, ulterior cu imposibilitatea acestuia;
  • pierderea controlului sfincterian (incontinența pentru urină și fecale);
  • alimentație dificilă (pierdere apetit, tulburări de deglutiție) ce antrenează scădere în greutate cu risc major de denutriție;
  • pacient vulnerabil la diverse infecții (în special pulmonare) și complicații cutanate (escare).

Factori de risc

Printre factorii de risc pentru boala Alzheimer se numara:

  • Varsta – inaintarea in varsta este cel mai cunoscut factor de risc
  • Factori genetici – riscul este mai mare pentru persoanele care unul dintre parinti, frati sufera de aceasta boala
  • Sindromul Down
  • Traumatisme craniene in trecut
  • Probleme cu somnul
  • Anumite comportamente si afectiuni cardiovasculare: lipsa exercitiului fizic, obezitatea, fumatul, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat de tip 2, niveluri ridicate de colesterol

Complicatii


Pierderea memoriei, abilitatea de a comunica, de a lua decizii si alte schimbari cognitive provocate de boala Alzheimer, pot complica tratamentul pentru alte conditii de sanatate. Din acest motiv persoana care sufera de Alzheimer nu ar putea sa:

– Comunice atunci cand prezinta vreo durere, de exemplu – dureri dentare.

– Nu poate raporta simptome ale unei alte boli.

– Dificultate in respectarea unui plan de tratament.

– Nu ar putea observa sau comunica atunci cand apar efecte secundare datorate tratamentului.


Odata cu avansarea bolii in stadiile finale, schimbarile la nivelul creierului incep sa afecteze functiile fizice cum ar fi inghititul si balansul. Acestea pot creste riscul de aparitie a mai multor probleme de sanatate, cum ar fi:

– Inhalarea bolului alimentar in plamani (pneumonia de aspiratie).

– Cazaturi.

– Fracturi.

– Escare.

– Malnutritie sau deshidratare.


Metode de prevenire


Boala Alzheimer nu este o conditie ce poate fi prevenita. Cu toate acesta insa, anumiti factori de risc legati de stilul de viata pot fi modificati.

In urma cercetatorilor s-a descoperit ca schimbarile legate de dieta si exercitiu, nu numai ca scade riscul de aparitie a bolilor cardiovasculare dar si de aparitie a bolii Alzheimer si a altor tulburari, cum ar fi dementa.
Un stil de viata sanatos din punct de vedere cardiovascular include:

– Exercitiu regulat.

– O dieta sanatoasa formata din alimente proaspete si slabe in grasimi.

– Respectarea tratamentului pentru persoanele cu hipertensiune arteriala, diabet sau colesterol ridicat.

– Renuntarea la fumat.

Cum se stabilește diagnosticul?
 

Singurul diagnostic de certitudine al bolii Alzheimer îl reprezintă examenul anatomo-patologic post mortem al creierului.

În esența, diagnosticul este unul de excludere, după ce au fost eliminate alte cauze posibile.  Este indicat, în timpul examinării, să fie prezent și un membru al familiei sau o persoană apropiată care să poată furniza detalii asupra comportamentului de zi cu zi al pacientului, memoriei acestuia și asupra modificărilor de personalitate.

Evaluarea trebuie să includă obligatoriu examinarea clinică generală și neurologică, teste cognitive, examinare psihiatrică, teste de laborator și imagistică cranio-cerebrală (CT/IRM).

Testele de laborator sunt obligatorii pentru excluderea altor afecțiuni care pot determina tulburări de memorie și confuzie (VSH, hemoleucograma, glicemie, funcție tiroidiană, electroliți, funcție hepatică și renală). În anumite cazuri se pot solicita și alte analize medicale: vitamina B12, acid folic, serologie pentru sifilis, HIV, Borrelia, teste imunologice sau toxicologice.

Testele neuropsihologice – în cazul suspiciunii unei demențe se recomandă un interogatoriu standardizat: MMSE (Mini Mental State Examination) care constă într-o serie de întrebări simple prin care se cercetează memoria, gândirea abstractă, capacitatea de denumire a obiectelor, orientarea vizuo-spațială și alte funcții cognitive. Se folosește și „testul ceasului” prin care se solicită persoanei examinate să deseneze cadranul unui ceas cu cifrele de la 1 la 12, cerându-i-se să pună orarul și minutarul la o anumită oră. Pacienții cu boala Alzheimer întâmpină dificultăți imense în realizarea acestui test, chiar într-o fază incipientă.

Imagistica cerebrală are rolul de a exclude alte boli degenerative, tumori cerebrale, leziuni vasculare sau posttraumatice, hidrocefalie. La pacienții cu boala Alzheimer, CT-ul cerebral arată atrofie cerebrală; examinarea RMN crește specificitatea (măsoară gradul de atrofie cerebrală și poate evidenția  atrofia de hipocamp  – semn imagistic precoce în boala Alzheimer).

Teste suplimentare – PET-CT, SPECT, electroencefalogramă, puncție lombară, teste genetice – se recomandă în cazurile selecționate (care pun probleme de diagnostic diferențial).

Care este tratamentul?
 

La ora actuală nu există tratament care să permită vindecarea bolii sau să modifice evoluția acesteia. Multiple tratamente de ultimă generație sunt în prezent testate în mai multe studii clinice.

În scop profilactic, deși până în prezent nu se cunosc mijloace sigure de prevenire a bolii, se pare că menținerea unei activități intelectuale continue ar diminua riscul de îmbolnăvire (citit cu regularitate cărți/reviste/ziare, rezolvare rebusuri, mers la teatru, concerte, participare la diverse activități sociale). În schimb, privitul pasiv la emisiuni televizate ar avea efect nociv. Se recomandă activitate fizică suficientă, alimentație echilibrată – fructe și legume bogate în vitamina C, acizi grași nesaturați – renunțarea la fumat, controlul riguros al factorilor de risc cardio-vascular.

Tratamentul farmacologic este simptomatic:

  • inhibitorii de acetilcolinesterază – donepezil, rivastigmina, galantamina, în demențe ușoare-moderate;
  • antiglutamatergice – memantina, în forme moderat-severe.

Aceste medicamente ameliorează tulburările cognitive și psiho-comportamentale.

Tratamentul farmacologic al tulburărilor psihice trebuie făcut în urma unei analize individuale,  privind beneficiile și riscurile (anxiolitice,  antipsihotice,  benzodiazepine, inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei, hipnotice).

× Bună!